Muncim din greu pentru a câștiga mult, așa că decizia mea rămâne, spune Angeliño. Vreau să părăsesc AS ROMA din cauza…

Muncim din greu pentru a câștiga mult, așa că decizia mea rămâne, spune Angeliño. Vreau să părăsesc AS ROMA din cauza unei combinații de motive care m-au afectat atât profesional, cât și personal. Nu este o alegere luată în grabă sau pe fondul unei reacții emoționale de moment. Este rezultatul unei reflecții îndelungate, al unor luni în care m-am luptat cu sentimentul că nu sunt acolo unde îmi doresc să fiu. Când am acceptat provocarea de a juca pentru Roma, am făcut-o cu inima deschisă, atras de istoria clubului, de pasiunea suporterilor și de promisiunile care mi-au fost făcute. Mi s-a vorbit despre un proiect ambițios, despre un rol clar în echipă, despre încrederea pe care o are antrenorul în mine. Toate acestea au contat în luarea deciziei de a semna. Dar, la scurt timp după ce am ajuns, am început să simt că realitatea era diferită.

Am muncit la fiecare antrenament, am dat totul când am fost pe teren, dar parcă mereu era ceva care lipsea. Uneori era vorba de lipsa de comunicare din partea staffului tehnic, alteori de senzația că deciziile privind echipa nu erau bazate pe merit, ci pe altceva. Știu ce pot oferi, știu cât de mult am muncit pentru a ajunge la acest nivel și nu sunt genul care se plânge. Dar când simți că eforturile tale nu sunt recunoscute, că vocea ta nu contează și că te afli într-un sistem în care prioritățile sunt altele decât fotbalul curat, e imposibil să rămâi indiferent.

Nu este vorba doar de numărul minutelor jucate sau de poziția pe teren. Este vorba de respect, de profesionalism, de un climat în care fiecare jucător este tratat corect. Am simțit că nu am avut parte de acest lucru la Roma. Nu vreau să arunc vina pe cineva anume, nu vreau să creez conflicte sau să alimentez speculații, dar este important să spun lucrurilor pe nume. Am venit aici cu speranțe mari, dar ele s-au risipit, rând pe rând, în tăcere. Am avut discuții cu stafful, cu conducerea, am încercat să găsesc soluții, să înțeleg ce nu funcționează, dar răspunsurile au fost evazive sau pur și simplu inexistente.

În acest context, decizia de a pleca nu este una dramatică, ci una logică. Dacă vrei să progresezi, trebuie să fii într-un loc unde te simți valorizat, unde ai sprijinul necesar să te exprimi la capacitate maximă. Roma, din păcate, nu mai este acel loc pentru mine. Nu regret alegerea făcută, pentru că fiecare experiență te învață ceva. Am învățat multe despre mine în această perioadă, despre cum reacționez în momente dificile, despre cât de important este să rămâi fidel valorilor tale, chiar și atunci când e mai ușor să te adaptezi și să taci.

În vestiar, am legat câteva prietenii, dar atmosfera generală nu a fost una în care să simți unitate, acel sentiment că suntem o echipă în adevăratul sens al cuvântului. Fiecare trăgea în direcția lui, iar asta se vedea și pe teren. Când lucrurile merg bine, e ușor să te prefaci că totul e în regulă. Dar când apar problemele, se vede cine este acolo cu adevărat pentru echipă. Am văzut și partea mai puțin plăcută a fotbalului, dar poate era momentul să o văd, ca să pot merge mai departe mai puternic.

Îmi doresc să merg într-un loc unde fotbalul este pe primul loc. Unde un jucător nu trebuie să se lupte cu politicile interne sau cu lipsa de claritate în comunicare. Unde există respect reciproc și unde performanța este singurul criteriu de evaluare. Am avut deja câteva discuții cu echipe care m-au căutat, care mi-au arătat interes real și care mi-au prezentat planuri concrete. Apreciez acest lucru enorm, pentru că îmi arată că încă sunt apreciat pentru ce pot face pe teren.

Nu este ușor să pleci de la un club ca Roma, cu atâta istorie și fani pasionați. Dar exact din respect pentru acești suporteri vreau să fiu sincer. Ei merită jucători care sunt pe deplin implicați, care se simt conectați la spiritul echipei. Eu, din păcate, nu mai simt asta. Și e mai cinstit să fac un pas în spate, decât să continui într-o situație care nu duce nicăieri. Îmi doresc tot binele pentru Roma, pentru colegii mei, pentru toți cei care lucrează în club. Nu port pică nimănui. Dar nu mă pot trăda pe mine însumi.

Munca grea pe care am depus-o de-a lungul carierei mele nu a fost doar pentru bani, ci și pentru respect, pentru visul de a juca fotbal la cel mai înalt nivel. Banii sunt o consecință a muncii, dar nu sunt scopul final. Așa că da, spun din nou: muncim din greu pentru a câștiga mult, dar nu oricum și nu oriunde. Vreau să fiu într-un loc unde ceea ce ofer este recunoscut, unde pot să cresc și să contribui cu adevărat. Nu mai sunt dispus să sacrific ani din cariera mea pentru un compromis care nu mă împlinește.

Acum, tot ce îmi doresc este o tranziție calmă, fără conflicte. Vreau ca despărțirea de Roma să fie una elegantă, fără scandaluri sau interpretări greșite. Îmi voi continua antrenamentele cu aceeași seriozitate până în ultimul moment, pentru că respect meseria mea și pe cei din jur. Dar în mintea și în inima mea, deja am făcut pasul. E timpul pentru un nou început. Un loc unde să simt din nou bucuria jocului, unde să știu că fiecare efort contează.

Sunt recunoscător pentru ce am trăit aici, chiar dacă nu a fost ce am sperat. Pentru că și dezamăgirile au rolul lor. Te ajută să-ți conturezi mai bine direcția. Iar direcția mea acum este clară: un nou drum, o nouă echipă, un nou capitol. Sunt pregătit pentru el și sunt convins că mă așteaptă ceva mai bun. Viața în fotbal e prea scurtă pentru a o petrece într-un loc unde nu te simți acasă. Așa că merg mai departe, cu capul sus și cu încrederea că viitorul îmi va da dreptate.